Pietrari, file de istorie

0
47

De la Pietrari provin două monede geto-dace, imitaţii după emisiunile de tip Filip II şi respectiv Alexandru cel Mare.După cum rezultă din documente, numele satului vine de la carierele de piatră; la 3.06.1686 sunt amintite aici “ocnele care taie pietre de moară” din sat; ele erau situate la locul numit Cheile Pietrarului. Satul este amintit în 25.01.1542, când se afla în parte în stăpânirea lui Dragu Culcer. Spre sfârşitul sec. XVI, la 06.06.1597 un alt stăpân în sat era Tatu postelnic din Lazuri, care avea moşie şi în Bărbuleţu.Un alt stăpân în sec XVII a fost Hrizea mare vornic şi mare ban, care a făcut diverse cumpărături de ocine la 28.10 (1628-1629) şi 15.03.1637.

La 10.10.1642 şi 12.05.1647 părţi din sat au intrat în stăpânirea lui Radu Cocorăscu logofătul, care a cumpărat moşia de la boierii din Lazuri şi din Bârseşti. În mai 1665 fiii lui Radu Cocorăscu şi-au completat moşia cumpărd cu 170 galbeni partea lui Hrizea Banul, rămasă nepoţilor lui Dumitraşco vistierul din Bogdanei. În vremea domniei lui Şerban Cantacuzino, fiii lui Radu Cocorăscu au vândut moşia lui Ilie mendelciner din Comişani.

Un alt stăpân în aceea vreme a fost Matei aga Filipescu care a cumpărat a şasea parte din sat cu 9 rumani, plătind 229 ½ taleri lui Pătru logofătul. La 1.03.1699 Maria Filipescu a vândut partea sa de moşie mănăstirii Mărgineni pentru o datorie de 450 de atleri faţă de aceasta; partea sa de moşie avea şi câteva suflete de rumani. În sec. XIX parte din locuitori au reuşit să-şi păstreze pământurile; la 20.04.1827 moşnenii din Pietrari s-au împrumutat cu 6000 de taleri de la Alecu Aslanogu, punându-şi moşia amanet; pentru dobândă ei se obligau să facă anual 2000 de stânjeni de ţandără din pădurea lor pentru sticlărie. La 1864 proprietarii moşiei erau moşnenii şi Sache Poroianu. La această dată au fost împroprietăriţi 203 locuitori, cei mai mulţi pălmaşi- 90. Începând de la 1835 la Pietrari se ţine un bâlci moşnenesc la Preobrajnie şi Sf. Marie Mică – 8 septembrie; în 1837 se aprobă ţinerea bâlciului la duminica Tomii, schimbat apoi la Buna Vestire – 25.03.

În 1877 în Pietrari a luat fiinţă un comitet rural în vederea colectării sumelor necesare pentru cumpărarea de arme şi alimente necesare ostaşilor care luptau în Războiul de Independenţă .
Până în 1883, la Pietrari a fost sediul subprefecturii plaiului Dâmboviţa, care s-a unit în acest an cu plaiul Ialomiţa, ce avea reşedinţă la Şerbăneşti-Poduril. Principalele ocupaţii ale locuitorilor au fost pomicultura şi creşterea animalelor.

sursa :
http://www.ecomunitate.ro/Istoric%2810011%29.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here