Pietrari – 80 de familii sunt rupte de restul comunei Blestemul noroiului în satul După Deal

0
45


Drumul este o mocirlă infernală şi, zilnic, aproape 30 de copii merg pe jos peste 4 kilometri, la şcoală sau la grădiniţă ❚ Îşi iau două rânduri de pantaloni şi se încalţă cu cizme de cauciuc ❚ După un drum de coşmar, părinţii şi copiii se opresc la o localnică unde îşi leapădă încălţările şi pantalonii plini de noroi şi „se gătesc de şcoală” ❚ Autorităţile nu au momentan nici o soluţie, iar localnicii au speranţă doar la Dumnezeu, să le dea vreme blândă, fără ploi sau ninsori

Lipsa banilor lasă sate întregi fără drumuri, apă sau lumină. Este şi cazul satului După Deal din comuna Pietrari. Aici 80 de familii sunt rupte de restul comunei, iar aproape 30 de elevi au de mers zilnic pe jos peste 4 kilometri, prin noroaie, ca să poată ajunge la şcoală. De fiecare dată pleacă la ei cu schimburi, pentru a nu se murdări. Îşi iau două rânduri de pantaloni şi se încalţă cu cizme de cauciuc pentru a nu ajunge murdari la cursuri. După un drum de coşmar către şcoală, părinţii şi copiii se opresc la o localnică unde îşi leapădă încălţările şi pantalonii plini de noroi şi „se gătesc de şcoală”.

 

 „Ăsta este sat uitat de Dumnezeu!”

Satul După Deal aparţine de comuna Pietrari, însă copiii se duc la şcoală în comuna învecinată, Bărbuleţu, pentru că această instituţie este mult mai aproape. Pentru ei zilele acestea au fost de coşmar. Abia se urcă vara, când este uscat, iar acum cei mici nu au mai fost la grădiniţă din cauza ploilor. Localnicii sunt revoltaţi, lipsa unui drum asfaltat care să facă legătura între sat şi comunele vecine e un chin, mai ales pe timpul iernii, pentru aprovizionare sau pentru micuţii care merg la şcoală.

„E foarte greu! La noi aici e vai de lume! N-a fost niciodată bine şi nici n-o să fie, pentru că nu-şi dă nimeni interesul. Au venit şi au băgat câteva pietre, atât. Mai mult au zis că nu se poate, nu au bani. Dar prin alte părţi s-a putut.”

„Când moare cineva, ori îl aduci pe preot cu căruţa, ori duci mortul la preot. Aici nu vine nimeni, nici ambulanţa. Şi pe noroaiele astea o iau copiii pe jos sau cu căruţa, când au noroc. Eu am doi copii. Dimineaţă pleacă soţia cu unul, seara mă duc eu după celălalt.”

„În ce hal trăim noi cu copiii aici… E ceva de strigat la cer. Pentru copiii noştri nu s-a făcut nimic. La Pietrari le-au făcut parcuri, iar la noi o bătaie de joc! Să vină să vadă cum ducem un «dop» de copil, târâş după noi, şi la vale, şi la deal. Au băgat doar câteva remorci de piatră. Autorităţile ne-au spus că nici gând să se facă acest drum! Cine să vină de la primărie aici, la noi?! Sunt zone unde se împotmoleşte şi căruţa. Copiii însă sunt cei mai năpăstuiţi, pentru că în fiecare zi au de mers prin noroaie şi hârtoape un traseu lung, pe care îl străbat cu greutate într-o oră.

 „Mergem numai pe jos şi e noroi mare. Am încălţări de schimb în sacoşă”.

„E greu, eu merg la grădiniţă şi am cizmuliţe. E noroi!”

„Aşa mergem în fiecare dimineaţă la şcoală. Avem pantaloni de schimb şi încălţări. Eu mă duc singur sau cu prietenii mei”.

mai mult

Blestemul noroiului în satul După Deal

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here