Balada haiducului Radu lu Anghel. Comoara haiducului a fost îngropată la Bărbuleţu

1
52


"Foicica – a vrejilor,/ Sus pe dealul Grecilor,/ deasupra Căndeştilor,/ La cel fag cu frunza deasă/ Şi cu umbruliţa groasă/ Stau voinicii ca-ntr-o casă./ La tulpina fagului/ Carabina Radului/ Iar mai sus, pe rămurele/ Sunt vreo şapte revolvere/ Ce trage Radu cu ele"

" Măre Radu ce-mi făcea?/ Măna la gură ducea/ Şi-ncepea a fluiera/ Şi voinicii s-aduna/ Mare, Radu ce făcea?/ Lăngă fag s-apropia/ Şi de acolo ce lua?"

O ploscuţă ce avea/ Şi mai mică nu era/ Şi da la băieţi să bea/ Băieţii se imbăta/ Iară Radu mi-i certa/ Şi din gură le zicea:/ – Hai, băieţi, plecaţi acasă/ La copii şi la nevastă/ Că sunteţi băieţi de gloată/ Bunicei de sapă lată./ Radu singur rămănea/ Şi-un căntecel cănta:/ "Şi-am zis verde trei sipici/ Dintr-o ceată de voinici /Rămăsei singur aici./ Măre, Radu, că pleca,/ La popa Ion mergea/ Şi din gură cuvănta:/ – Bună sara, popă Ioane,/ – Mulţumescu-ţi, căpitane,/ – Nu-mi mai zice căpitane,/ Zi-mi pe nume, Răducane!/ Căpitanii sunt la tărg/ Eu sunt Radu cel din crăng./ Potera il ajungea/ Casa o inconjura/ Şi la Radu că striga:/ – Dă-te, Radule, legat/ Ca să scapi nevătămat."

Legende populare romanesti – Radu lui Anghel

"Cum să mă dau eu legat/ La un ciocoi gulerat?/ Ziceţi că mă dau legat/ Cănd cu trei poteri mă bat?/ Comandiru ordona,/ Foc la casă că dădea,/ Iară Radu ce-mi făcea? Drumu’ carabinii da,/ Pistoalele slobozea,/ Acoperişu’ cădea,/ Radu jos se arunca,/ Drum prin poteră făcea/ Şi spre pădure fugea./ Dar un om din poteră,/ De-o vadră şi cinci oca,/ Argintu-n patru tăia/ In puşcă el mi-l băga/ Şi după Radu trăgea,/ Pieptul mi-l străpungea/ Atunci Radu se sfărşea."

(Variantă culeasă la 12 mai 1985, de la Filofteia Vlad, in vărstă de 54 de ani).

 

Dealul Cetăţea, de la Bărbuleţu, ascunde grota unde fugea haiducul din calea poterei. De pe Valea Bărbuleţului, urmând traseul marcat cu triunghi roşu, poţi ajunge până pe Vârful Bucşa, din Masivul Leaota.

Ţinuturile Bărbuleţului sunt scăldate de spuma istoriei. Locuri umbrite de păduri de fac şi de stejar, păşuni şi fâneţi, ascunse printre codrii întunecoşi, apar călătorului ca nişte insuliţe vegheate de razele fierbinţi ale soarelui. Oamenii sunt primitori. Dornici de a-ţi povesti trecutul, viaţa lor, planurile de viitor. Bărbuleţenii sunt mereu în aşteptarea turiştilor. Zona este căutată în primul rând de cei care trăiesc în tumultul cetăţilor din beton. În afară de linişte şi aer curat, le stau în faţă localnicii care le asigură specialităţi culinare tradiţionale şi renumita ţuiculiţă ecologică, cum o numesc ei fiindcă prunii care cresc prin livezile cocoţate în vârf de deal nu sunt întinaţi cu niciun tratament chimic. “Cresc cu apă, un pic din sudoarea noastră şi cu grija lui Dumnezeu”, ne-a spus un bătrân.

Comoara haiducului a fost îngropată la Bărbuleţu

Pe dealurile Bărbuleţului, cu câteva sute de ani în urmă, a haiducit Radu lui Anghel, cel care lua de la bogaţi ca să dea săracilor. Radu lui Anghel, povestesc localnicii, ar fi avut mare încredere în oamenii de pe Valea Bărbuleţului. Tocmai de aceea, când era fugărit de poteră, se ascundea în pădurile din jurul satului.

Intrarea în comună este dominată de dealul Cetăţea. Nu-ţi vine să crezi că în această zonă colinară stă proţopită o stâncă, prăvălită parcă din depărtarea munţilor. Legenda spune că în vârful acestui deal de piatră, într-o zonă greu accesibilă, Radu lui Anghel şi-ar fi făcut ascunziş. Ba, chiar şi-ar fi îngropat aici comorile.

Sunt mulţi cei care au pornit pe poteci şi au suit pieptiş dealul în căutarea grotei haiducului. Zic bătrânii că ascunzătoarea ar fi fost dotată cu pat, sobă din piatră şi măsuţă, fiindcă Radu lui Anghel poposea uneori luni de zile aici, până ce potera îi pierdea urma.

sursa : http://hartacomorii.blogspot.com/

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here