Suprafeţe de nivelare în bazinul Bărbuleţu

0
2

Rezumat: Bazinul Bărbuleţu face parte din Bazinul Râului Dâmboviţa (sectorul subcarpatic) şi este localizat în Subcarpaţii de Curbură. Pe suprafaţa bazinului Bărbuleţu, de 21 km2, se atestă existenţa a trei suprafeţe de nivelare: platforma mediu-superioară Talea, platforma mediu-inferioară şi suprafaţa Cândeşti.

Cuvinte cheie: suprafaţa de nivelare, platformă, Bărbuleţu

Bazinul Bărbuleţu este situat în Subcarpaţii de Curbură, între văile râurilor Dâmboviţa la vest şi Râul Alb, afluent al Dâmboviţei, la est. Pe suprafaţa de 21 km2 se întâlnesc urme ale existeţei a trei suprafeţe de nivelare.Problema suprafeţelor de nivelare în Subcarpaţi este destul de controversată şi nu deplin elucidată. Conform aprecierilor lui N. Popp, pentru Subcarpaţi nu există platforme mai vechi decât Romanianul care ating în această zonă grosimi de 1000 m.Din Cuaternar încep mişcările de ridicare ale Subcarpaţilor, care au ca rezultat înălţarea câmpiei piemontane în mai multe etape ce corespund la tot atâtea cicluri de eroziune. În urma acestora au apărut nivele de eroziune care sunt bine păstrate la est de Dâmboviţa.

gheorghe_ioana_1_1.jpg

                    Fig.1 Localizarea Bazinului Barbulet 

Platforma mediu-superioară Talea – corespunde nivelului de 650-800 m în Carpaţi. Atinge o lăţime mare (aproape 10 km) şi o dezvoltare amplă pe coama dealurilor massive dintre Valea Largă şi Bărbuleţu. În această zonă se înscriu înşeuări a căror geneză este în legătură cu un cilu mai tânăr. De exemplu, pe culmea dintre Bărbuleţ şi Râul Alb, din Vârful Ghihorei (750 m) până la Dealul Iacob (707 m), există o şea de 659 m. Este de menţionat caracterul structural al suprafeţei Talea în cazul interfluviului Râu Alb-Bărbuleţu; aici, în spaţiul dintre Dealul lui Stoian (740 m) şi Dealul lui Iacov (708 m), nivelarea levantin-pleistocenă s-a instalat pe suprafaţa structurală a unei cueste. În Dealul Perilor, acest nivel de eroziune apare la 742 m, direct pe Romanian. Ca vârstă, se apreciază că platform mediu-superioară Talea corespunde cu villafranchianul superior. Suprafaţa Talea nivelează formaţiuni de vârstă eocenă, este vorba despre depozitele flişului paleogen extern, cutate în pachete de şisturi sedimentare mai puţin variate petrografic: fliş cu argile şi gresii (fliş de Şotrile) precum şi marne calcaroase.

Gheorghe_ioana_3_1.jpg

Fig.2 Suprafata Talea

Platforma mediu-inferioară din Subcarpaţi – N.Popp afirmă că Platforma Talea este înconjurată de înălţimi mai mici de 700 m, care intră pe văi ca umeri racordabili transversal şi longitudinal, sau trec peste culmi prin înşeuări evidente. Aceste înălţimi corespund unui nou ciclu de eroziune, al treilea din Subcarpaţi, şi anume ciclu mediu-inferior (platforma Drăgăneasa).Nivelul Drăgăneasa, care este cel mai vechi nivel din bazin, se găseşte la jumătatea pantei dintre coama dealurilor şi fundul văii. Ca un chenar destul de îngust, în jurul valorii de 580 m, apare printr-o serie de umeri racordabili , urmărind albia majoră a râului Bărbuleţu.  Aceasta aparţine ca vârstă Cuaternarului, corespunde cu începutul epocii glaciare, Gunz superior. Suprafaţa de nivelare Drăgăneasa este sculptată, ca şi cea anterioară, în formaţiunea flişului paleogen. Aici însă, nivelarea este instalată asupra flişului mai recent, oligocen.

Gheorghe_ioana_4_1.jpg

Fig.3 Suprafata Talea si Draganeasa

Suprafaţa Cândeşti din Subcarpaţi – La limita inferioară a platformei Drăgăneasa se observă, la altitudini inferioare ei că dealurile prezintă urme clare de netezire ciclică şi că se poate vorbi de o nouă suprafaţă de eroziune.Analizând plaiul Gemenea, dintre Dâmboviţa şi Râul Alb, ca şi câteva culmi dintre afluenţii pe dreapta al Râului Alb, acestea pot fi atrinuite ciclului IV de eroziune.În Subcarpaţi, aspectul de “muscele” ne se întâlneşte decât în această platform de eroziune corespunzătoare ciclului IV de eroziune, dar numai pe interfluviu Dâmboviţa-Râul Alb. Pe această suprafaţă Cândeşti se menţine constant în jurul valorii de 500 m.Aceasta este acoperită cu un strat subţire de loess remaniat şi de lehm loessoid, care este un indicator de vârstă. Suprafaţa Cândeşti este cuaternară, însă mai veche decât ultima glaciaţiune, deci vârsta ei se fixează undeva între începutul Cuaternarului şi Wűrm. În cea mai mare parte Suprafaţa Cândeşti nivelează depoyite recente, pleistocenul inferior. Sunt stratele de Cândeşti, cu pietrişuri, nisipuri şi argile.

gheorghe_ioana_2_1.jpg

Fig.4 Harta geologica a Bazinului Barbulet

Astfel în Bazinul Bărbuleţu rămâne ca suprafaţă superioară subcarpatică “Talea’ urmată de “Drăgăneasa” (echivalentă cu terasa de 150-210 m, foarte slab dezvoltată ca nivel acumulativ), cu cea mai mare extindere în relieful actual, şi de suprafaţa Cândeşti (echivalentă cu terasa de 110-140 m), dispusă la exterior şi retezând formaţiuni piemontane.

Bibliografie:
Popp N., Subcarpaţii dintre Dâmboviţa şi Prahova. Studio geomorphologic, SC geogr.,III, SRRG, Bucureşti

Suprafeţe de nivelare în bazinul Bărbuleţu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here